Educația complementară: de ce avem nevoie de ea acum

Zilele acestea, școlile au organizat simularea Evaluării Naționale pentru elevii de clasa a VIII-a. Nu este ceva nou, nici surprinzător – se repetă an de an, cu aceleași probe, aceleași emoții, aceleași comentarii despre rezultate. Și nu e nimic greșit aici pentru că avem astfel repere și așteptări comune. Să nu uităm, totuși, că toți elevii trebuie să treacă prin același tip de încercare, indiferent de interes, ritm de învățare sau tip de inteligență. Imediat după examinare e important să ne reamintim că școala cere uniformizare, pentru că altfel nu poate funcționa. Dar viața de zi cu zi, cu tot ce presupune ea, e orice altceva decât uniformă.

Educația complementară pornește exact de la această tensiune. Nu vine să înlocuiască sistemul formal, nici să îl nege. Vine să îl completeze acolo unde nu ajunge – și, din ce în ce mai des, acolo unde nu poate ajunge: în afara programei, în afara sălii de clasă, în afara sistemului de notare. Nu pentru a scăpa de rigoare, avem nevoie de un spațiu suplimentar și real de dezvoltare – personală, practică, autentică.

“Educația complementară nu este doar o alternativă, ci o necesitate în lumea de astăzi, în care schimbarea este constantă și învățarea continuă este cheia succesului personal și profesional.”

Într-o dezbatere recentă despre siguranța în școli, organizată pe un post TV național, s-a vorbit despre agresivitate, anxietate, lipsa de încredere. Nu e doar o chestiune de ordine publică, ci una de educație. Și ne arată, din nou, că e nevoie de mai mult decât materie și evaluări. Avem nevoie de contexte care cultivă cooperarea, respectul și echilibrul. Asta se poate construi – și se construiește deja – în afara curriculei, în proiecte de educație non-formală, în ateliere, în tabere, în întâlniri între oameni care vor mai mult decât o diplomă.

Educația complementară devine o necesitate. Nu pentru că sistemul formal ar fi inutil, ci pentru că realitatea e mai complexă decât orice programă. Pentru că oamenii sunt diferiți. Pentru că lumea nu stă pe loc.

Tot săptămâna asta, guvernul a anunțat că va crește costul standard per elev. O veste bună, măcar la prima vedere și superficial. Dar chiar și cu mai multe fonduri, e clar că educația de masă nu mai poate ține pasul singură cu varietatea de nevoi și ritmuri de învățare din lumea de azi. Să înveți bine nu înseamnă pentru toți același lucru. Iar o reformă reală nu poate ignora acest fapt. Educația complementară devine, astfel, o necesitate. Nu pentru că sistemul formal ar fi inutil, ci pentru că realitatea e mai complexă decât orice programă. Pentru că oamenii sunt diferiți. Pentru că lumea nu stă pe loc. Și pentru că învățarea nu încape într-o sală de clasă sau într-o fișă de evaluare.